DE CE MINIMALISMUL FUNCȚIONEAZĂ

Adaptabil, economic, confortabil pentru proiectanți și executanți, adesea prietenos cu buzunarele și, mai presus de toate, foarte eficient; acest minimalism nu ne cere mult, poate doar atenția la detalii, calitatea materialelor și grija în întreținere. Nu poate fi vorba, însă, de un stil în adevăratul sens al cuvântului. Minimalismul despre care vorbim este, de fapt, cel mult un set de principii sau o perspectivă asupra organizării spațiului.

Fără pretenția de a epuiza subiectul sau de a-l aborda într-o perspectivă academică, ne propunem o interpretare, credem noi, originală și care enumeră câteva motive pentru care acest minimalism primește atât de multă atenție.

1. PREMISE ȘI APARENȚE

Design-ul ne înconjoară și îl găsim peste tot. În sinceritatea sa, deisgn-ul trebuie privit ca preocuparea pentru armonia dintre scopuri și mijloace în cadrul obiectelor de producție în serie. E firesc, atunci, ca scopul producătorilor de a obține profituri cât mai mari să fie atins prin mijloacele unei estetici cât mai răpitoare a produselor lor. Astfel, deși este un concept relativ tânăr (prinde contur în perioada Revoluției Industriale) design-ul ajunge aproape omniprezent în viața de zi cu zi, iar aparența ajunge uneori să conteze mai mult decât esența.

2. HAOSUL ȘI NEVOIA

De ce ne îndreptăm atenția spre design? Pentru că, în absența unui frumos universal sau a unui sistem global de referință, diferitele fețe ale modernității (ca avangardele, postmodernismul, kitsch-ul) dau naștere, prin design și nu numai, unor estetici variate, uneori contradictorii și cel mai adesea haotice. Tehnologia hrănește, desigur, acest haos prin libertatea din ce în ce mai mare a formei pe care o permite. Din această varietate a formelor nemaiîntâlnită în istorie ia naștere nevoia unui gest ordonator, care să structureze limbajul vizual și spațiile pe care le locuim.

3. MIJLOACE ȘI POSIBILITĂȚI

Necesitatea de a privi spațiul și ca pe un discurs vizual ne arată că fiecare obiect și fiecare activitate este, sub o formă sau alta, un mijloc de expresie al tabloului locuirii. Arhitectura însăși poate fi privită ca o scenografie a vieții. În această lumină, minimalismul se dezvăluie ca fiind mai mult decât un „stil” sau o chestiune de gust; înțelegem, deci, aderența și popularitatea lui prin posibilitatea sa de a îngloba și armoniza variațiile infinite ale decorului din scenografia vieții, pe care design-ul nu obosește să le genereze. Aceasta se adaugă, firește, la lista destul e lungă de avantaje economice și practice.

4. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Evident că discuția nu se poate limita doar la asta. Legătura prezentată dintre design și minimalism ne amintește că scopurile și mijloacele se pot determina reciproc într-un dialog complex, la fel ca cererea și oferta, nevoile și dorințele sau chiar tradiția și modernitatea.