SÂMBURELE

Ne propunem, prin seria de Gânduri publicate aici, să ținem un soi de jurnal. Un jurnal deschis pentru cei curioși, pasionați, cunoscători sau poate puțin plictisiți. Ne dorim să aducem puțină lumină asupra gândurilor, frământărilor, cercetărilor și emoțiilor din spatele proiectelor noastre. Ne folosim de aceste articole și ca să căutăm o oarecare ordine, o limpezime a direcțiilor în care, inevitabil, mintea tinde să se împrăștie. Ne bucurăm, în fine, dacă numai câteva cuvinte citite aici lămuresc pe cineva sau pornesc o discuție din care să învățăm împreună.

De ce toate astea? Pentru că lumea e în schimbare. Pentru că noi nu credem în aura din jurul capului arhitectului. Noi refuzăm mulțumirea de sine a arhitectului demiurg, creator neînțeles. Vedem cu toții cum lumea noastră e cucerită în fiecare zi de tehnologie și experți, de specialiști intransigenți și enigmatici care, pentru prețul potrivit, ne dau un strop din magia lor nedeslușită. Dar nu vrem să declarăm război și înțelegem că unele științe au rigoarea și tainele lor. Arta și arhitectura, însă, în această lume tehnică și rece care mușcă tot mai mult din arealul lor, rămân în slujba unui adevăr poetic, inefabil. Metafora, ritmul, proporția sunt armele oricărui artist, unelte care servesc simultan descoperirii și construirii sensului. 

Noi credem, deci, în ceva dincolo de cunoașterea exactă, greu accesibil cuvintelor și formulelor matematice și, mai curând, apropiat numai de sensibilitatea poetului. Noi credem în puterea gândului care unește epocile și stilurile, care apropie tendințele și mișcările; în acel ceva subtil care transformă spațiul în loc și simpla existență în locuire. Arhitectura prin care și pe care o căutăm poate fi privită în multe feluri, ea însăși are mai multe chipuri. Vrem să credem că centrul ei de gravitație rămâne, însă, mereu același : viața.

Ne dorim, așadar, o arhitectură a cărei rigoare și precizie sunt un mijloc de căutare și expresie a sensibilității și profunzimii vieții. O arhitectură care unește tradiția și modernitatea, tehnologia și poezia, realul și imaginarul. O arhitectură ancorată în lumea concretă, dar care se deschide și tinde spre lumea abstractă.